Catelusul care invata sa cante

Nu e mare lucru doar schiolalaie, nu stiu ce vedeti voi la el toti caini schiolalaie, e adevarat nu schiolalaie dupa fluieratul stapanului dar eu vad doar ca schiolalaie aiurea.

Sunt plecat toata ziua de acasa dar asta nu inseamna ca renunt la cainele meu. Intotdeauna se gaseste o solutie sa poti avea grija de un animal daca il iubesti cu adevarat. El sta linistit acasa si te asteapta sa vii, isi face de lucru si daca mai ai si norocul sa nu strice prin casa, este perfect. Al meu mai imi roade cate ceva din cand in cand, dar tot nu l-as da pentru nimeni si pentru nimic. Imi place de el, este cel care ma asculta si ma iubeste neconditionat si cui nu ii convine, este treaba lui.

Este un animalut atat de dragalas ca imi vine sa il iau acasa. Este atat de bland si de dulce si scoate niste sunete de iti vine sa il pupi, desi nu sunt eu genul care sa pupe un animal. Mi-ar placea si mie sa am un asa animalut de companie, nu am avut niciodata desi mi-am dorit mereu sa pot sa am. Cred ca nu am totusi suficient timp pentru a avea grija de el

Se spune ca o pisica se ataseaza de casa si un caine de stapan; sunt de acord ca este o crima sa le iei ceea ce au. Va marturisesc ca si eu am facut o crima dubla; stiu ca am gresit dar din cate vad aici se practica sa faci prostii din dragoste. Am avut o pisica birmaneza si un caine de talie mica; era o bucurie in casa cum nu am mai vazut din ziua in care le-am dat. Am adus in casa dusmanul care avea mai tarziu sa scape de amandoua; noroc ca le-am dus la bunicii mei si nu le-am instrainat, asa ca macar am ocazia sa ii vad cand mi-e dor de ei. Cainele l-am gasit pe strada acum cinci ani si era deja la a doua familie; s-a adaptat greu pentru ca suferea dupa stapanii lui. Dupa ce i-am dat iluzia ca are o familie pe viata, l-am facut sa si-o piarda. Acelasi lucru s-a intamplat si cu pisica; nu mi-o voi ierta niciodata dar mai mult regret ca am fost oarba si a facut din mine ce a vrut. Saracele animale ma iubesc neconditionat si se bucura cand ma vad; stiu ca nu merit atentia lor, dar se pare ca au uitat si au pastrat doar ceea ce au bun in suflet. Ce bine ar fi daca am putea si noi sa invatam de la animale

Ma uitam la filmuletul asta si la cat de dragalas este acest animalut. Intotdeauna m-au pasionat animalele si le-am adunat de pe strada; de fiecare data cand am vazut un catel sau o pisica mai amarate, le-am ajutat sa aiba un camin. Le iubesc enorm si nu sunt de acord cu cei care isi iau un animal si apoi il abandoneaza. De multe ori stau si ma uit pe geam si vad un caine abatut care e pe afara de multa vreme; ii cunosc si stapanii care inainte il plimbau fericiti. Nu stiu ce s-a intamplat dar intr-o zi nu l-au mai primit in casa; umbla amarat si jigarit de ti se rupe sufletul. Mi se pare o crima sa ii faci asa ceva unui biet caine care nu a facut decat sa te iubeasca si sa iti fie credincios; se spune ca un caine este cel mai bun prieten al omului. Pacat ca omul nu este si el cel mai bun prieten al cainelui; oamenii jignesc animalele cand se compara cu cainii. Un caine este un animal nobil si merita mult mai mult decat un om. Ii admir pe cei care ajuta animalele si le ingrijesc si ii detest pe cei care fac chestii de genul asta. Cum sa ii dai unui animal impresia ca are o familie, cum sa ii oferi un camin si apoi sa i le iei? Un animal creste si se obisnuieste intr-un mediu, e ca un copil, daca apoi il pui sa isi schimbe mediul si mai ales stapanul este ca un handicapat. Ii va lipsi mereu ceva si ii va veni foarte greu sa se adapteze in alta parte; nu stim deloc sa avem grija de animale

Foarte adevarat tot ceea ce am citit pe aici. am si eu un caine pe care il iubesc enorm si nimic nu ma va face sa renunt la el. Am facut si eu o tampenie asemanatoare cand am cunoscut pe cineva si cainele nu l-a placut; am venit cu el acasa si a inceput sa latre la el. Nu l-a acceptat niciodata si in timp mi-am dat seama ca de fapt cainele a avut dreptate; l-am lasat la mama pentru a-mi putea face o viata alaturi de omul ala care in cateva luni s-a dovedit a fi un mare nenorocit. Pana la urma cainele a avut dreptate, el nu a gresit, asa ca imi recunosc prostia si data viitoare voi deschide mai bine ochii si voi asculta de simturile acestui animal inteligent. Intotdeauna trebuie sa ne vedem de viata noastra, daca cineva nu se incadreaza in peisaj, sa isi vada de ale lui. Am invatat din experienta ca atunci cand incepi sa faci mari sacrificii, nu va iesi bine niciodata. Cine te accepta, te va accepta asa cum esti cu catel si cu purcel

Frumos raspuns ai primit, eu cred ca as fi fost mult mai dur in exprimare. Hai sa iti spun ceva: am avut o iubita care nu iubea deloc florile. Mie imi plac enorm si am acasa o adevarata gradina, am mare grija de ele si evident ca imi placea sa ii si ofer flori. Nu ii duceam chiar zilnic, dar o data pe saptamana tot primea; asa am tinut-o un an de zile pana m-am prins ca de fapt nu dadea doi bani pe ele. Atunci mi-am dat seama cat de superficiala era; am realizat ca daca nu imi accepta aceasta pasiune pentru flori, nu ma iubea suficient si clar nu aveam destule in comun. Am renuntat la ea si am ramas cu florile mele; mi se pare ca asa ar fi trebuit sa faci si tu. In timp te transformi in ceva ce nu iti place, vrei altceva, esti nemultumita si nu te mai recunosti. Este cea mai mare tampenie sa renunti la ceva ce te face fericit cand este atat de scurta viata si maine putem sa nu mai fim

Am citit povestea ta si imi dau seama cat de rau trebuie sa iti para. Eu te inteleg perfect pentru ca am caine si stiu ce inseamna iubirea oferita de un asemenea animal. Nu as putea sa renunt niciodata la cainele meu si am suferit ingrozitor atunci cand a fost bolnav; l-am iubit si il iubesc enorm si va spun sincer ca daca mi-ar da cineva catelusul i-as crapa capul. Trebuie sa iti spun ca ai fost foarte slaba si o sa pierzi enorm daca te mai lasi asa calcata in picioare. Daca a reusit sa iti ia ceva ce iubeai enorm, nu iti dai seama ca in timp te poate face sa suferi si mai mult? Mie mi se pare ca cei care nu iubesc animalele nu iubesc de fapt oamenii. Am fost intotdeauna de parere ca nu pot sa stau de vorba cu cineva care mi-ar respinge cainele; daca nu il accepta pe el, inseamna ca nu ma accepta pe mine asa cum sunt si asta e clarca in timp poate sa aiba repercusiuni. In fine, ideea e ca ai gresit si deja e prea tarziu, dar macar invata ceva din asta

Doamne, cat de dulce poate sa fie. Este asa de dragalas ca imi pare extrem de rau ca am renuntat la catelusul pe care il aveam. Mi-am dorit enorm sa am o familie; visam sa am un sot, un copil si un catelus. Ca multi altii, am inceput prin a-mi lua un caine si eram extrem de fericita cu el. Un pekinez tare simpatic care ma insotea peste tot si se uita in ochii mei cu atata caldura si tandrete cum nu mai cunoscusem vreodata. Cand auzea muzica, incepea si el sa schiaune intocmai cainelui din imagine; cand veneam acasa, ma astepta in usa pe un taburet si era atat de fericit ca aproape ca facea pe el de bucurie. Nu mai stia cum sa imi arate afectiune si era cel mai frumos lucru din viata mea. Mergeam cu el in parc la locurile de joaca pentru copii si ma uitam la prichindeii aia cum se bucurau; imi doream si eu sa am unul si am fost foarte fericita cand mi-am gasit alesul cu care credeam ca voi avea familia mult visata. La inceput a fost perfect si cand am ramas insarcinata, mi-am zis ca voi avea in sfarsit tot ceea ce mi-am dorit. Cand a venit insa copilul, mi-a impus sa renunt la catelul meu mult iubit sub pretextul ca ii va face rau copilului. Degeaba am insistat eu sa il pastrez pentru ca nu am avut cu cine sa ma inteleg. Sotul meu a reusit sa convinga medicul ca acasa aveam mult par in jur si ca nu era un mediu potrivit pentru copil, asa ca acesta mi-a recomandat sa renuntam la bietul animal. Exact de asta avea nevoie sotul meu pentru a putea sa mi-l smulga din brate; este mai mult de un an de atunci dar niciodata nu am suferit asa cum sufar astazi. Cand am vazut acest filmulet, mi-am dat seama ce am pierdut; nu am stiut sa lupt pentru acea mana de carne si nu as vrea sa stiu ce a fost in sufletul lui cand l-am dat de langa mine. Mi se rupe sufletul cand ma gandesc cat de crud a putut sa fie sotul meu iar eu nu am zis nimic; imi doresc din suflet sa am din nou un animal daca nu chiar pe acela pe care l-am avut. L-as lua inapoi si azi daca as putea; cred ca un caine este o adevarata minune