Need for Speed Undercover Try-City harta

Nu am vazut niciodata lucrurile asa dar acum imi dau seama cata dreptate este in toate aceste cuvinte. Si totusi se intampla. Si totusi ne place viteza si visam numai la masini de-astea. Si eu imi doresc o masina si as vrea ca macar o singura data sa iau parte la curse. Este poate tocmai dorinta aia de a trai intens iar in acele momente nici macar nu mai conteaza ce se poate intampla. Asa suntem noi oamenii

nu am inteles niciodata nevoia asta tampita de viteza cand se intampla zilnic atatea accidente in toata lumea. oare de ce trebuie sa fim atat de inconstienti? moartea ne cauta permanent, de ce trebuie sa alergam ca nebunii sa o intampinam? nu avem rabdare sa asteptam sa ne caute ea. oare ce credem? ca nu va mai veni? nu ne uita niciodata, stati linistiti. mereu se gandeste la noi si ne pandeste la cotitura. mai ne lasa in pace, ne mai intinde o cursa sa vada daca picam in ea si daca ne vede suficient de isteti ne lasa in pace. ne mai da o sansa pentru ca stie ca se poate sa ne ia in secunda urmatoare fara o pregatire in prealabil. noi in loc sa stam sa ne vedem de viata noastra si sa traim pe indelete, vrem neaparat sa vedem lumea din mers. de ce sa ne mai oprim sa o salutam si sa mai traim un pic la maxim? e mai simplu asa. chiar daca mai tarziu vom regreta. credem in tampenia noastra ca daca trecem prin toate in viteza va fi mai bine. oare pentru cine? ca pentru noi in nici un caz. sau poate facem niste chestii fara sa ne dam seama. imi vine sa rad cand ma gandesc cat de scurta e viata si cate sunt pe care am putea sa le facem dar pe care nu le facem. sunt atatea locuri in care nu am fost. de exemplu in acest tri city nu am fost. ma uit la acest filmulet si imi dau seama ca as vrea sa vad acele locuri si multe altele. as vrea sa fac o gramada de chestii insa poate ca nu voi mai apuca sa le fac. poate ca ziua de maine nu va mai fi. si poate ca numai eu voi fi vinovat de asta. nici macar nu voi putea sa trag de urechi vinovatul pentru ca atunci nu voi mai sti nimic. chiar daca mi-o fac cu mana mea nu voi mai fi in masura sa imi reprosez. voi fi intr-o lume in care nu mai am capacitatea sa o fac. si asta pentru ca m-am grabit. pentru ca am fost prea nerabdator sa astept, pentru ca mi-am fortat norocul. un pas gresit si gata. si garantez ca moartea nu e plecata deloc in oras la o bere cu baietii ci e acolo pregatita sa imi rada in nas. de ce nevoia de viteza? oare ne place sa ne indreptam spre moarte? de ce ne mai grabim ca oricum ne asteapta? e tot acolo si sigur nu pleaca nicaieri. sta si se amuza pe seama noastra intrebandu-se care mai pica. oare cine cu cine se mai ciocneste. de cate ori vede ca ne bucuram de o masinuta noua care atinge o viteza exagerata, sta si isi freaca mainile intrebandu-se oare cand se intampla. oare care bolizi se mai ciocnesc. frumoase masini si e frumoasa viteza. dar va grabiti undeva?