Tatuaj un suvenit

Pentru mine un tatuaj e un insemn al diavolului; daca vad asa ceva, fug de persoana respectiva. Pur si simplu merg pe ideea ca un om sanatos la cap nu ar face asa ceva; ar putea sa isi faca un bodypainting, de ce un tatuaj? Sa ma desenez si eu intr-o zi sa vad cum m-as simti sau doar ca sa experimentez un nou look, da, asa as face-o, dar pentru mai mult, chiar ca mi se pare o mare prostie

Am vazut zilele astea o emisiune la televizor si o doamna in varsta de 62 ani isi facuse tatuaj pentru ca asta isi dorise toata viata. Cineva i-a spus ca pe un picior subtire merge foarte bine un tatuaj si asta a obsedat-o multa vreme. La fel sotul nu ii daduse voie asa ca atunci cand s-au despartit, acesta a fost primul lucru pe care l-a facut. Nu am reusit sa inteleg de ce acea dorinta intarziata sau mai bine zis de ce acest tip de dorinta. Fiecare are insa chestii de genul asta si acum incep sa imi dau seama cam ce simtea. Cred ca in final nu conteaza dorinta, ci ceea ce te face sa te simti gol pe dinauntru si te impiedica sa iti continui viata asa cum ar trebui. Daca ceva iti face placere si iti da incredere in tine, atunci e bine sa o faci, indiferent ce ar fi. Asta evident fara a tine cont de detalii pentru ca s-ar putea daca intram in amanunte sa incep sa ma contrazic. Nu vreau sa condamn pe nimeni desi e cam greu; oricum interesant tatuajul fetei sa fie la ea acolo

Pe cuvantul meu daca stiu ce sa spun: sa te compatimesc sau sa te blamez? Adica tu ai un copil si te gandesti la sala si la tatuaje? Cred ca e o alta problema pe undeva si mi se pare ca ai cam avea o oarecare tulburare la mansarda asa ca te-as sfatui sa te apuci sa te cauti. Nu de alta dar nu imi dau seama ce exemplu poate sa aiba acel copil daca insusi tatal lui viseaza la tatuaje. Pai inseamna ca daca el va veni acasa cu droguri, maine poimaine tatal o sa vrea sa incerce si el ca se pare ca este destul de teribilist. Imi pare rau sa o spun dar si aceste tatuaje isi au rostul lor. Daca nu se fac cand esti pustan, cred ca ar cam trebui sa iti vezi de viata ta pentru ca esti matur, nu un pustan care isi traieste adolescenta. A mai vazut oameni maturi care isi traiesc acum tineretea si mi se par atat de caraghiosi ca ma bufneste si rasul. Imi pare rau pentru familia ta, nu pentru tine. Eu inteleg ca fiecare este liber sa faca ce vrea dar nu este oare important sa faci si ceea ce trebuie? Ca pentru mine conteaza enorm ce vrea persoana de langa mine; o casnicie inseamna si compromisuri, sunt convinsa ca si sotia ta renunta la ceva ce isi doreste pentru a fi cu tine. Dar nu inseamna oare asta o relatie? Nu vreau sa fac aici psihologie cu tine, mai bine te duci frumos la terapie si uiti de sala si de tatuaje pentru ca acum a venit vremea copilului

Mie unul imi plac si mi-am dorit foarte mult timp sa il fac dar acasa nu aveam voie de la parinti iar apoi de la sotie. Traiesc permanent cu aceasta idee in minte si sa stiti ca este cat se poate de frustrant sa nu ai ceea ce iti doresti. Este mare pacat sa visezi si sa ramai doar cu visul si dorinta; sa iti fie teama sa faci ceva pentru ca o persoana draga s-ar putea supara. Mi-a placut toata viata sa merg la sala si sa trag de fiare, sa iau proteine si sa nu imi fie teama sa ma duc undeva pentru ca am muschi. Oamenii te judeca dupa ceea ce esti si cum arati si asta nu a reusit sa inteleaga nimeni la mine. Am avut de ales intre a-mi face un tatuaj si a merge la sala si a-mi strica relatia cu familia. Pana acum a primat familia dar mi-am dat seama ca m-am uitat pe mine si asta ma impiedica sa traiesc cu adevarat. E trist sa nu te mai simti tu, sa simti mereu ca iti lipseste ceva. Un tatuaj imi doresc si m-ar face sa ma simt complet; mi-as dori sa am un dragon pe brat sau pe spate. Poate ca am vazut prea multe filme, poate suna ciudat sau banal, luati-o cum vreti, dar dorinta si frustrarea ramane. Asa ca pot sa-i spun bravo acestei fete ca a avut curajul sa faca ceea ce eu nu pot sa fac. Sper insa ca intr-o zi fiul meu va alege sa se tatueze si voi trai bucuria lui ca si cum ar fi bucuria mea

La un moment dat am cunoscut o fata foarte draguta dar care purta de fiecare data maneca trei sferturi. Pe caldurile alea infernale cand iti venea sa scoti limba si iti era mila sa dai si o pisica afara din casa, ea era de fiecare data cu maneca lunga sau pana la cot. Am fost mult timp atenta sa vad de ce si asteptam momentul sa o prind la maieu dar nu se intampla. Intr-o zi am intrebat de ce si atunci si-a ridicat maneca si mi-a aratat: avea un tatuaj care ii inconjura bratul si era ceva in genul unui lant. Il facuse intr-un moment de betie si suparare cand se simtise incorsetata si asa s-a ales cu un tatuaj pe viata. Incercase la un moment dat sa si-l scoata dar nu a reusit decat partial; era un tatuaj permanent foarte greu de scos si in acelasi timp foarte dureros. Ii parea rau de el si se rusina, de aceea cauta permanent sa il ascunda. Cred ca se poate vorbi de un suvenir nu? Pentru ca era un tatuaj de vacanta si de suparare; ma intreb eu acum oare se merita? Nu stiu de ce tot mai multi aleg sa si faca in zone din ce in ce mai neasteptate. Treaba lor dar eu le condamn cu tarie

Tatuajele devin treptat ceva obisnuit; acum nu ti se mai pare ciudat sa iesi pe strada insemnat ca un taur cumparat de curand de stapan. Cam asa se procedeaza la ferme nu? Isi insemneaza vitele pentru a sti toata lumea cui apartin; eu nu m-am gandit niciodata sa imi fac vreun insemn de-asta ciudat. Mi se par vulgare, lipsite de eleganta; nu le suport si nu as putea sa cred nici in ruptul capului ca unu colorat ca un drac asa este un om cu valoare. Nu imi pot explica ce o fi fost in capul acelei fete cand s-a hotarat sa se insemneze ca o vita; asta da suvenir. E aberant iar tatuajul nici macar nu inteleg foarte bine ce insemnatate are, dar fiecare cu treaba lui, nu pot sa ma bag pe gusturile omului

Cam ciudat acest tatuaj suvenir, da a iesit bine.