Un alpinist roman a murit coborand Aconcagua

ancuta696 Comentariul tau denota nu doar lipsa completa a cunostiintelor sportive, geografice/alpine ci si ignoranta. 1) Pe munte vremea sa schimba in cateva minute. Poate sa fie senin si soare, 2-3 minute mai tarziu poate sa fie o furtuna cum in viata ta de orasean comod nu o sa experimentezi. 2) Vremea pe nu se poate prezice bre! Au murit pe muntele Tarzu meteorologi in cateva minute... care nu voiau decat se deplaseze intre doua locatii pe un traseu de doua ore. 3)Daca nu intelegi un sport practicat de milioane de oameni, nu te baga aiurea. Doar nu te crezi mai desteapta decat toti la un loc?! Vezi-ti de sedentarismul tau si piftia din frigider ce o manci in fata telenovelelor. Acest om care a murit demn, a trait cat nu traieste o pitipoanca in 3 vieti. Bye...

Dumnezeu sa il ierte. Se mai intampla si de-astea. Orice meserie presupune un risc sau, ma rog, orice pasiune ca nu stiu daca asta este o meserie. Poate alpinistii aia de se catara si pun panouri publicitare pot sa spuna ca asta e o meserie. Astia care se catara pe munti nu stiu cine ii plateste. Cred ca e o pasiune nebuna

pacat de saracul om; eu le inteleg aceasta pasiune pentru ca si mie imi place la nebunie cataratul. am cunoscut la un moment dat pe cineva care cu asta se ocupa si m-a dus la un centru din-asta unde puteai sa escaladezi zidul. era o chestie simpla dar m-am ditrat foarte tare in ziua aia. este greu sa iti iei inima in dinti dupa aia nu te mai opresti. incepe sa iti placa senzatia aia si chiar este un sport care te face sa simti ca traiesti. decat sa stai intr-o sala de sport si sa alergi pe o banda de alergare banala, mai bine inveti alpinism. esti in aer liber si este cu totul altceva. iti ofera avantaje fiecare pas nou pe care il pui. iti ofera ceva pentru suflet

nici eu nu pot sa inteleg ce vad oamenii astia la alpinism. de ce simt nevoia asta de a se catara? caci nu tin cont de vreme, de altitudine de nimic. am fost intr-o vara pe undeva pe valea sohodolului si era superb pe acolo. munte de o parte si de alta, undeva o cascada de-a dreptul minuscula dar magnifica prin frumusetea a ceea ce o inconjura, o pestera unde te auzeai pasind, o racoare caracteristica muntelui si un aer care te facea sa vrei sa iti intinzi cortul si sa nu te mai misti de acolo. era un loc de vis unde as fi vrut sa raman multa vreme. vroiam sa stau sa mananc acolo, sa privesc in jur si sa uit de toate problemele dar efectiv nu aveai unde din cauza rulotelor unuor alpinisti si a galagiei pe care o faceau. n-am putut sa nu ii observ si m-a fascinat cumva tot ceea ce faceau si ce spuneau. multi nu erau romani, pareau a vorbi germana, dar am inteles de pe la cei de-ai nostri cam care era smecheria. acolo se adunau si se antrenau. le placea sa faca alpinism si nu puteau sa stea fara asta. spuneau ca ii face sa simta ca traiasca si ca numai asa simt viata prin toti porii. se catarau pe munte unul cate unul si era o placere sa ii privesti. nu am reusit sa imi dau seama ce insemna asta pentru ei. adica am inteles teoretic, dar nu ma batea gandul sa incerc pentru a vedea daca chiar asa se simte viata. practica nu era de mine. dar ii vedeam cum li se schimba privirea cand se pregateau sa urce. ii vedeam si cum aveau o miscare gresita dar nu ii deranja si o luau de la capat. era ceva fascinant sa te uiti la ei cum fac asta dar in acelasi timp era de neinteles. oare ce e asa de frumos sa iti risti viata? pentru ca practic isi riscau acolo viata. dar ei nu pot sa explice decat ca nu se poate fara asta, ca este pasiunea vietii lor

n-am inteles niciodata acest sport pentru ca din cate spun unii este un sport. daca ar fi sa ma iau dupa cum gandesc eu as spune ca e o mare porcarie. este o dorinta de a trai senzatii, niste senzatii care te pot duce la pierzanie

Pacat de el, si mai vine si prostul asta care o fi el bun la alpinism, insa ma dispera cat se da el de mare ca el a urcat primul pe muntele asta.

Pacat de el, chiar imi pare rau. Un roman care a incercat sa cucereasca Aconcagua, si sa aduca recunoastere si mandrie in inima romanilor.