Schnauzer rasa caine

Cred ca un astfel de caine este o buna companie pentru un copil. Nici eu nu am caine dar cand eram mai tanara, ma duceam in parc la locurile de joaca pentru copii si urmaream cum pustii aia simpatici se jucam cu animalutele lor. Era locul meu preferat si ma ajuta sa ma relaxez intotdeauna; visam la ziua in care o sa am si eu un caine si un copil, asa ca te inteleg kiarfuzzy pentru ca si eu sunt in aceeasi situatie. Si eu am un sot care nu accepta cainii si imi doresc din tot sufletul ca fiul meu sa creasca alaturi de un caine. Din pacate nu cred sa accepte vreodata asa ceva; nu vrea deloc sa cedeze rugamintilor noastre. Oricum ideea de a avea un asemenea animal mi se pare o minunatie

Cred ca nu poate fi nimic mai frumos pe lumea asta decat sa ai un sufletel langa tine care sa se bucure cu tine si sa sufere odata cu tine. Nu am avut niciodata caine si mi-am dorit intotdeauna, dar acasa parintii nu au fost de acord cu animale in casa, iar mai tarziu m-am mutat la gazda, care iar nu mi-a dat voie si apoi m-am casatorit cu cineva care nu suporta animalele in casa. Am vazut intotdeauna o familie la modul urmator: sotul, sotia, unu sau doi copii si un caine. Asa vedeam eu ideea de familie si indiferent cat ar vrea cineva sa imi explice ca poate fi si altfel, nu imi iese din cap ideea asta. Este ca un mare regret al meu si mi-as dori sa am si eu un caine macar pentru o zi, desi poate nu as mai putea sa ma despart de el

Asta nu prea pot sa spun ca este catelus, ci este chiar caine; nu ati auzit de schnauzerul urias? Ce vedeti voi acolo este de fapt un pui; in timp creste, daca va uitati bine, sunt de mai multe marimi si cred ca e clar de ce nu-i asa? Sunt veseli si afectuosi, dar mai ales foarte intelegatori. am si eu unu dar eu stau la casa asa ca sunt foarte multumita de el. Asculta intotdeauna si nu imi face probleme; nu este genul care sa se apuce sa fure obiecte cum am mai vazut unele animale. Este ca un batran intelept, se uita in ochii mei si parca stie de fiecare data ce are voie si ce nu are voie. Stie care e locul lui si stie daca are voie sa sara calul; sunt momente cand il mai las sa intre la mine in camera si sa se urce in pat, dar asta foarte rar iar el stie chestia asta. Cand ii dau voie, nu trebuie sa spun pentru ca ma intelege din priviri. stie ca trebuie totusi sa nu ma plictiseasca si face eforturi. Se aseaza langa mine si isi pune botul pe piciorul meu asteptand sa il mangai; daca nu obtine ce vrea, se da mai incolo si sta cuminte si ma priveste, iar daca ma uit la televizor se uita si el foarte atent. Bucuria lui cea mai mare este atunci cand facem gratar in curte si nimic nu ii place mai mult decat sa topaie pe acolo si sa pazeasca. Nu se atinge niciodata de mancare pentru ca are granulele lui si nu il tenteaza nimic altceva. La inceput nu intelegeam ce il bucura atata pe el la gratarul ala din moment ce nu manca nimic, dar apoi am inteles. De fapt iubea acel moment de familie, cand suntem toti in curte si ne agitam, cand fiecare are rolul lui si se simte bagat in seama. Cand punem masa in curte se bucura peste masura de parca ar manca si el cu noi la masa. Se pare ca este un caine care iubeste familia. Merge cu noi si la iarba verde si ii place sa se urce primul in masina. nu este genul de caine rautacios care nu suporta sa ii iei locul, ci dimpotriva este maleabil ca o macaroana fiarta. Face ceea ce ii spui si nu pare sa se supere niciodata pe tine; locul lui preferat in masina este la picioarele copiilor, asta in cazul in care nu are locul lui pe bancheta. Este o bomboana de catel

Frumos catelus, ar fi super fain sa am unu de-asta prin casa.