Delfinii si oamenii

Cred ca de fapt asta si cere acest filmulet sa comentam, asta este ideea pe care a lansat-o cristian si are mare dreptate. Oamenii sunt mult mai inapoiati si mai rai decat animalele, iar delfinii actioneaza mult mai uman si mai inteligent. Cred ca intre timp s-au inversat rolurile si oamenii au devenit animale iar animalele se poarta ca oamenii. De fapt mi se pare ca daca facem un om animal, de fapt ii spunem ca il apreciem; nu ar trebui sa consideram o jignire sa ii zici cuiva "mai animalule" ar trebui sa il jignim zicandu-i "mai omule". In ceea ce priveste asemanarile dintre om si delfin ce pot sa spun este ca atunci cand un alt delfin sufera de ceva, ceilalti sunt saritori si il ridica la suprafata apei sa respire. Cati oameni fac insa asta cand vad un alt om la pamant? Noi daca vedem pe cineva jos, il mai si strivim sa fim siguri ca sta mai mult acolo. Abia asteptam sa moara vecinul ca sa ii luam capra. Delfinii se ajuta intre ei, traiesc in card si acel card se poarta exact cum ar trebui sa se poarte o adevarata familie nu cum sunt la noi acum familiile. N-ati vazut cum se omoara frate cu sora sau tatal violeaza fiica si tot asa. La delfini este vorba de intelegere si sunt cat se poate de uniti, fiecare tine la cardul lui si se apara intre ei cu pretul vietii

Am citit si eu pe undeva, poate chiar pe site-ul asta, cam cum are loc nasterea la delfini si mi s-a parut o poveste foarte tare. Parca sunt oameni, nu delfini, atat de sensibili sunt si au o capacitate fantastica de a-si ajuta aproapele, poate chiar mult mai mult decat este in stare omul. Se zice ca delfinul femela naste dupa o sarcina de un an, deci mai mult cu trei luni decat la om, puiul este practic cel putin dublu fata de bebelusul nostru obisnuit si alaptarea se face un pic diferit. Imi vine si sa rad la gandul ca initial ma intrebam daca delfinul suge, dar apoi am aflat ca laptele ii curge in gura puiului printr-o miscare a mamei de contractare a muschiului. Cred ca este tot un fel de muls dupa parerea mea, doar ca se face diferit, este o chestie controlata. Delfinasii stau pe langa mama lor in jur de patru ani pana invata ei sa se descurce singuri si dupa aceea pot sa inoate de unii singuri, dar cand sunt mici inoata numai langa mama lor. Pana nu stiu ei semnalele acelea de comunicare, nici nu au cum de fapt sa fie liberi pentru ca ar fi vanati de rechini. Acuma apropo de rechini, se pare ca atunci cand naste femela delfin, ca nu stiu sa existe gen feminin pentru delfin, ea este protejata de cei apropiati pentru a nu i se intampla ceva. In plus rechinii vin la sange asa ca este normal sa fie aparata; iar daca i se face rau la nastere, o scot la suprafata si o tin acolo sa respire. Mi s-a parut fabuloasa povestea asta, parca sunt niste mici omuleti, care gandesc si actioneaza in consecinta. Cred ca sunt o gramada de asemanari intre om si delfin

Iti pot spune eu cum e pentru ca am fost de cateva ori; mama imi spunea mereu ca este un punct de atractie al nostru si ca acest delfinariu a fost primul delfinariu din sud-estul europei. M-a dus inca de cand eram mica si imi povestea o gramada despre delfini; nu am reusit sa ajung atat de fascinata de zoologie cum si-au dorit ai mei (mai ales mama care asta preda la scoala) dar macar am invatat cateva chestii interesante. Delfinariu s-a deschis prin 1972 parca si este o piscina mare ovala cu dimensiuni impresionante: are 22 m lungime si 12 latime. Daca nu ai trecut pe langa el, este la 800 metri de apa pentru ca necesita alimentare direct din mare. Poti sa iti delectezi acolo privirile cu aceste superbe mamifere si daca prinzi si vreun puiut o sa ti se para si mai frumos. Bine, am zis puiut, dar daca il vezi cat e de mare, s-ar putea sa zici ca ala nu mai e puiut. De fapt puiul de delfin are la nastere in jur de 120 centimetri, asa ca nu prea e mititel. Eu zic sa mergi sa vezi delfinariul pentru ca se merita

Ma uitam cat poate fi de relaxant acest filmulet; culoarea asta superba care are rolul de a te face sa uiti de toate problemele. Este culoarea cerului si a apei, a veseliei si relaxarii; as vrea sa pot sa fiu acum la mare, sa ma bucur de albastreala asta care sa imi alunge stresul cotidian si oboseala asta tampita care a pus stapanire pe mine. Nu am mai fost la Constanta de aproape doi ani si aproape ca am uitat si ce culoare are marea; mi-am amintit acum cat de misto poate sa fie si cat de frumos poate sa fie pe vremea asta atmosfera de acolo. Nu am fost niciodata la delfinariu insa daca as ajunge la mare anul asta, as merge. Mi-am propus mereu sa ma duc sa vad delfinii pentru ca mi se par niste animale foarte simpatice si foarte blande. Sunt o gramada de documentare si de filme cu ei si mi se par niste mamifere foarte misto, sunt fascinante. In relatia cu oamenii am vazut ca sunt extrem de inteligenti si pot fi foarte atasati de oameni. Nu stiu cum o fi la delfinariu dar imi imaginez ca am ocazia sa ma conving ca ceea ce am vazut in documentare este real