Obiceiuri din Salaj

Mi-ar placea sa am ocazia sa ajung si eu in zona aia si sa pot sa cunosc obiceiurile si datinile astea. Nu suport ideea de tara si cand ma duc la tara parca ma duc la spanzuratoare, dar ca turista m-as duce. As vrea sa fiu vesnic calatoare, sa merg din loc in loc si sa cunosc oameni, sa vad cum sunt si cu ce se deoasebeste o zona de alta. Cred ca nimic nu este mai frumos decat sa calatoresti iar Salajul pare o zona interesanta. Sunt o gramada de imagini care imi amintesc de bunicii mei, de vremurile cand eram mica si se tesea la razboi, cand casa era plina de rasete si voie buna si se bea vin din cofer de lemn. Erau odata traditiile importante; azi s-au uitat. Parca am avut o copilarie de povestit; pacat ca acum nu te mai lovesti ca inainte de tot ceea ce era specific. Costumele populare sunt doar obiecte de comercializat, vasele din lut sunt doar elemente de decor, nici carul acela care se folosea candva nu mai este la moda. Acum are roti de cauciuc sau in unele locuri oamenii merg la munca campului chiar cu masina. Nu mai e nimic din ce a fost; imi aduc aminte cum era cand eram eu copil si aveam in fiecare iarna razboiul pus in casa si se tesea cu randul la el. Se bea, se faceau bunatati, pisica avea voie si ea in casa, era parca o atmosfera de sarbatoare. Totul s-a pierdut insa in timp pe masura ce am crescut; in timp covoarele au fost cumparate si s-a renuntat la tesut. Vasele de lut au fost si ele inlocuite; obiectele de decor care emanau traditie au disparut si ele treptat. Abia acum imi dau seama cat de rau imi pare ca s-a pierdut totul. Pacat ca nu am stiut sa apreciem ceea ce aveam si ceea ce era frumos. Fiecare loc are ceva cu care sa se laude si astea erau chestii ale noastre; ne-am luat dupa cei de afara si ne-am pierdut identitatea noastra ca popor. Am ajuns niste copii ale unei societati care nu ne reprezinta, dar niste copii de proasta calitate. Imi place sa vad ca mai exista locuri care isi pastreaza traditia