21 decembrie 2012

Eu as vrea sa ii raspund lui alecs care spune ca vrea sa plece in croaziera ca sa fuga de meteorit; hai nu serios! Si marea nu este tot pe planeta asta? Daca e sa mori, mori oriunde si daca e sa vina meteoritul ala, oricum va distruge absolut tot. Si in fond te intreb eu acum: daca se intampla sa dispara tot de pe fata pamantului si sa ramai tu ce ai face? Ai reusi sa te descurci fara nimic din ceea ce ai azi? Sa fii departe de civilizatie si de tot ceea ce inseamna ea? Te-ai multumi sa mananci radacini de copaci? Iti dai seama ca nu ai mai avea curent, gaze, casa, absolut nimic, ar fi numai niste ramasite si ar trebui sa o ia omenirea de la capat. Iar ai fi acoperit cu o frunza; crezi ca ai putea sa traiesti asa? Incearca sa stai o zi in pustietate si o sa vezi daca nu cumva o sa ajungi sa iti rogi moartea inainte sa vina meteoritul ala. Sau poate o sa te ajute Dumnezeu si o sa ramai singurul supravietuitor asa ca mult succes Adame!

Stiu si eu cum este cu banii si la fel de bine stiu cum este cu depresia asta care vine de la bani; eu va dau un alt exemplu si anume tu sa muncesti sa faci bani si persoana de acasa sa ii cheltuie. Sa mergem impreuna la cumparaturi si sa imi vina sa ma zgarai pe ochi cand vad cum mi se imputineaza banii dar in acelasi timp sa nu pot sa spun nimic pentru ca argumentele sunt de neclintit si in plus modul in care mi se cer banii este atat de dulce ca nu ma pot abtine. Cred ca atunci cand vine vorba de sfarsitul lumii, fiecare visam la ceva; vrem sa punem frana, ne-am saturat de alergari inutile, de esecuri si probleme. Vrem o viata mai buna dar nu ne gandim ca nu ne-o da nimeni, noi suntem cei care ne-o putem face. Ma enerveaza ca de fiecare data ne promitem si nu reusim decat sa amanam de pe o zi pe alta si sa ne amagim. Visam, speram, promitem, dar atat; nu suntem capabili de mai mult, astia suntem, daca am fi putut am fi facut-o. Stiti de cate ori mi-am spus eu "de azi ma schimb"? Si degeaba pentru ca a doua zi ma port la fel si sunt sigur ca la fel ca mine mai sunt si multi altii; nu stiu de ce dar asa suntem noi oamenii construiti. Puteti sa incercati, de ce nu? Nu va costa nimic sa va faceti iluzii dar sa va spun un lucru desi nu credeam sa il spun: pentru orice e nevoie de bani. Vreti sa calatoriti in ultima parte din viata voastra? Vreti sa va aruncati cu parasuta sau mai stiu eu ce? Pai o puteti face de ce nu? Problema este ca pentru a face toate astea este nevoie de bani si pentru asta trebuie sa mergeti la munca in continuare. Evident daca mergeti la munca, nu aveti timp asa ca ce spuneam? Cred ca suntem intr-un cerc dement din care nu mai avem cum sa iesim decat daca spargem vreo banca sau castigam la loto

Simt ca esti un caz de studiat, daca ma intrebi pe mine. Atata sinceritate poate in alt context te-ar fi trimis la un terapeut dar cred ca fiecare are ceva nebunesc in el. Cred ca toti suntem putin nebuni de legat dar ca sa fiu sincer mi-as dori sa fiu nebun in sensul bun, adica chiar sa am acel tupeu de care zici tu si pe care sa il folosesc in cele mai trasnite scopuri. Eu sunt in genul tau dar atunci cand te bucuri de iesirile in oras si la piata; nu ma deprim la cumparaturi si poate daca as face-o mi-as angaja pe cineva sa imi aduca ceea ce ii trec eu pe lista. Viata este prea scurta ca sa ne apucam sa ne deprimam si sa suferim; poate acum in al noualea ceas ar trebui sa invatam sa fim mai radicali si sa tragem linie acolo unde trebuie. Mi s-a intamplat sa fiu parasit, sa raman fara loc de munca, am pierdut casa si masina si acum si copilul care a ramas la sotia mea. Si totusi mai am puterea sa ma bucur de viata si sa rad; asta este cred eu ceea ce avem mai important si anume dorinta de a rade. Este atat de frumos cand stii sa simti si stii sa vibrezi la fiecare lucru nou; nu iti infrana pornirile pentru ca asa nu vei face decat sa te simti tot mai rau si sa innebunesti treptat. Poate aceasta depresie va deveni o adevarata boala si atunci iti vei petrece sfarsitul lumii intr-un balamuc; imi si imaginez cum o sa cada zidurile cladirii si tu vei fi martora la acest incident crunt. Cateodata gresim, alteori luam deciziile potrivite; azi avem bani, maine nu avem iar probleme avem cu totii. Credeti ca exista cineva pe lumea asta care nu are probleme? Nu e nimeni fericit; daca va imaginati ca banii te fac fericit nu va mai ganditi la asta. Nu va mai doriti bani ca s-ar putea sa ii visati atat de mult incat intr-o zi o sa va treziti ca ii aveti; atunci o sa realizati cate probleme se ivesc de aici. Eu am avut bani si am pierdut tot; dar nu asta vreau sa spun ci ca atunci cand ii aveam, nu eram deloc fericit. De la bani apareau numai probleme si din cauza lor mi-am distrus si viata, asa ca va spun un singur lucru: aveti grija ce va doriti ca s-ar putea sa se intample

Am citit aceste comentarii la plesneala dar mi-am dat seama ca ma regasesc in cel al lui djd3mo. Si eu sunt genul de persoana care lasa sa treaca viata pe langa mine; ma uit cum trece si ma intreb de ce nu o opresc. De ce oare nu reusesc niciodata sa opresc timpul in loc? As vrea sa spun Stop, acum incep sa traiesc; nu vreau sa ma intelegeti gresit, nu sunt genul de om care nu stie sa simta sau sa se bucure de orice clipa ci dimpotriva. Problema este ca asa ceva se intampla numai in anumite momente; sunt zile cand merg in oras si ma deprim ingrozitor. Sunt atat de emotiva ca imi vine sa imi dau palme: merg la cumparaturi si daca simt ca nu imi permit ceva, ma apuca plansul. Brusc pic intr-o depresie atat de urata ca nu stiu ce se intampla cu mine. Si de multe ori si daca am bani, parca simt nevoia sa ma pedepsesc desi nu inteleg de ce. Nu vreau sa imi cumpar si sufar ca nu imi cumpar; este o chestie care deja devine patologica. Parca imi place sa sufar si ma impiedic sa fiu fericita; este o dorinta tampita de a ma srivi singura cu bocancul atunci cand sunt deja la pamant si de parca nu ar fi suficient, mai vreau sa imi acopar si gura cu noroi. Sunt insa si momente cand ies in oras si sunt in situatii fara iesire; zambesc fericita si dau atentie fiecarui detaliu. Imi plac bulevardele si blocurile gri, ma atrage muzica din pietele aglomerate, natura mi se pare provocatoare si fascinanta, totul este parca altfel si ma atrage ca un magnet. Asadar sunt momente cand ma bucur de viata; culmea ca aceste putini momente im dau putere sa merg mai departe. Cred ca daca nu ar fi fost firea mea complicata si as fi avut macar putin din curajul altora, as fi fost acum foarte departe. Inteligenta ajuta dar cateodata te si trage inapoi; e bine de multe ori sa nu gandesti prea mult. Daca o faci, ai putea sa strici totul si sa pierzi pe viata. Ce am de facut acum cand am aflat ca viata mi s-ar putea termina in maxim doi ani? Poate doar sa ma chinui singura si sa imi para rau ca nu pot trai intens; ma voi lupta cu siguranta sa nu traiesc si voi suferi ca ma impiedic singura. De ce? Pentru ca daca nu as fi o persoana a extremelor, nu as mai fi eu si voi nu ati mai fi citit acum acest comentariu

Eu credeam ca vei spune ca vei trai la maxim cat mai avem de trait. In cazul asta chiar nu e nimic de pierdut pentru ca este bine sa ne ducem pe lumea cealalta fericiti si cu inima impacata ca am facut pe aici tot ce se putea. Stiu ca biserica spune de fapt altceva si ca ar trebui sa facem cum spui tu, adica sa ne schimbam in bine, insa nu exclud aceasta varianta cu totul. Imi doresc totodata sa traiesc intens si sa ma bucur de viata; nu ma intelegeti gresit, asta nu inseamna ca o sa ma apuc acum sa imi bat joc de cei din jur, ca voi fura sau mai stiu eu ce. Pur si simplu visez sa fac tot ceea ce imi trece prin cap si pana acum din diverse motive nu am reusit sa o fac. Ori am fost prea ocupata, ori mi-a fost teama, dar de fiecare data se ivea ceva si ajungeam la acelasi program infect de care nu scap sub nicio forma. Fara vacante, pentru ca banii nu ajung decat de facturi, fara iesiri in oras pentru ca totul costa si pentru ca este mult mai ieftin sa stai acasa si sa gatesti. M-am saturat sa pregatesc masa doar cu te miri ce, fara a avea macar odata ocazia sa cumpar toate porcariile din hipermarket. Nu stiu cum este sa mananci mancaruri exotice sau sa gatesti un fel de mancare cu absolut tot ceea ce trebuie in el. Am ajuns sa improvizez si sunt atat de obisnuita cu lucrul asta, incat daca imi dai o suma mare de bani in mana, poate ca as cumpara la fel ca pana acum si as simti un impuls tampit de a face economie. Nu sunt genul care sa manance banii cuiva si poate de aceea am ramas saraca; mi-e jena sa profit si poate ca imi va fi jena sa profit si de aceasta ultima perioada. Cred ca sunt oameni care traiesc intens in orice clipa si oameni care nu au curaj; Dumnezeu nu i-a inzestrat cu acel tupeu fantastic de a lua de la viata fortat ceea ce isi doresc. Poate ca aceasta categorie de oameni din care fac si eu parte nu va reusi nici in al noualea ceas sa traiasca altfel. Cateodata simt ca o sa mor dorindu-mi sa fi fost altfel

Poate ca gresesc insa nu cred ca este pura abureala; nu s-ar face atata tamtam pe chestia asta daca nu ar fi ceva adevarat. Eu cred ca este ceva real in toata povestea asta si ca o sa fim stersi de pe fata pamantului. Din cate stiu eu si la biserica se insista pe acest sfarsit al lumii si daca toate cartile spun asta, e clar ca asa trebuie sa se intample. Fireste ca asta schimba absolut tot si ca trebuie sa ne schimbam stilul de a trai; eu am ales sa cred si sa devin un om mai bun. Poate ca nu se va termina lumea la acea data, dar daca ma schimb in bine nu voi pierde nimic, ci dimpotriva voi avea de castigat si Dumnezeu ma va rasplati. Am ales ca de azi sa merg mai des la biserica, sa nu mai uit sa imi spun rugaciunea inainte de culcare si sa ajut oamenii cat de mult pot. O sa renunt la narcisism si o sa imi demonstrez mie ca se poate si altfel

Stateam eu linistita pe terasa si ascultam muzica mea preferata cand cineva mi-a trimis un link cu acest filmulet. Mi-a taiat brusc cheful si de muzica si de viata pentru ca are un impact neasteptat, cel putin pentru mine. Am stat intai pe ganduri, apoi mi-am dat seama ca nu poate fi decat o mare abureala. Si totusi nu poti sa nu te intrebi daca este sau nu adevarat si asta pentru ca se intampla o gramada de chestii in lume: sunt razboaie, foamete, cutremure, inundatii, practic cam tot ceea ce prevede acest Nostradamus care mai bine nu ar fi existat pentru ca as fi fost la ora asta mult mai linistita. De ce sa imi piara mie cheful si sa ma deprim cand stiu ca nu este decat un mod de a ne manipula? Cineva incearca sa isi bata joc de noi asa cum au mai incercat si in alte privinte; nu cred nimic si totusi sunt trsita. Daca pana la urma nu credem si se intampla? Daca va fi un final al tot ceea ce am trait si daca nu am reusit sa ducem la un bun sfarsit ceea ce am inceput? Daca nu o sa mai reusesc sa imi vad copilul mare? Daca nu o sa mai am inca doi copii asa cum imi doresc? Daca nu voi mai apuca sa imi fac si eu vila aceea pe care o tot desenez de ceva vreme si daca o sa se piarda tot ceea ce am reusit sa construiesc? Prea multe intrebari si niciun raspuns pentru ca nu are cine sa imi raspunda la aceasta intrebare. Oare voi ce simtiti cand vedeti acest filmulet? Credeti in puterea de previziune a acestor oameni? Sau va fi si de data asta cum s-a mai intamplat si anume s-a amanat acest sfarsit al lumii?