Dresat de caine

Am si eu un caine care parca e pikinez si nu prea; adica are fata de rasa asta dar este parca prea mare pentru a fi piki. Il cheama Iuki si este foarte batran acum; il am de atatia ani ca am si pierdut sirul si l-am si pierdut la un moment dat de am plans cateva zile in sir pana a aparut. Il iubesc enorm si era sa renunt la el de vreo cateva ori, mai ales cand fiica mea s-a mutat acasa impreuna cu sotul ei care nu il suporta. Saracul animal a trecut prin nenumarate incercari si este foarte inteligent; parca stia ce se intampla si venea langa noi, se aseza in fund si se uita de la unul la altul. Era clar ca stie ca il dam si ne era parca si mila dar si rusine sa ne uitam in ochii lui; parca simteam ca ma cearta. Abia asteptam sa il dau odata ca sa nu fie nevoie sa ma mai uit in ochii lui; l-am dus la cineva la curte si am suferit enorm. e buna expresia aia " a suferi ca un caine" pentru ca ei chiar sufera: Iuki al meu nu a baut apa si nu a mancat nimic. Femeia la care l-am dus ne-a sunat sa ne spuna ca moare cainele si ca nu vrea nici macar sa se uite spre mancare; degeaba au incercat sa il alinte si sa se joace cu el ca nu il interesa nimic. Se uita in jur cu niste ochi tristi si imi era o mila de nu stiam cum sa il iau mai repede acasa; pana la urma fiica mea a cedat nervos pentru ca nu mai suporta sa ma vada ca sufar. La inceput a zis ca il tine pe balcon si nu il lasa deloc in casa, dar era un inceput si asta era tot ceea ce conta. Mai tarziu s-a invatat cu el si l-a primit si inauntru; acum se inteleg foarte bine si nu pleaca niciodata in parc fara el. Cainii cred ca sunt adevarate minuni in viata noastra

Locuiesc la casa si am doi caini mari; am ales aceasta rasa de talie inalta, atat pentru faptul ca te poti baza pe un dog german cat si pentru ca sunt niste animale dragute. Mi-au placut mereu cainii mari si nu sunt genul care sa nu le dau voie in casa. Pe Coco il primesc si in pat de multe ori chiar daca abia mai incap si eu. In weekend mergem impreuna in parc si mai inchiriem si o barca pentru ca sunt mare amator; el ma insoteste si este foarte atent la tot ce se intampla in jurul nostru. Cand ajungem sub o salcie, aceeasi de fiecare data, incepe sa urle si trage cu dintii de ea. Nu stiu ce intelege el prin asta dar ma bucura si pe mine si m-a dresat de ma agat de crengi; intr-o zi era chiar sa cad in apa. Avem obiceiul sa alergam de nebuni pe alei si cand mergem la pescuit, este bucuria lui; ii place pestele si avem un ritual: intotdeauna primul este al lui. Sta pe coada langa mine si asteapta sa pice ceva; este un caine genial. Sunt innebunit dupa animale si cine nu are, sa isi ia; se merita sa faci curat dupa el pentru ca iti ofera multe bucurii si mai ales multa afectiune

Am avut la un moment dat si eu un caine foarte dragalas la care ma gandesc cateodata si as vrea sa il aduc inapoi. Am fost nevoita sa renunt la el din cauza unei sarcini cu probleme; mi s-a recomandat sa nu mai locuiesc in preajma cainelui asa ca am fost nevoita sa renunt. L-am dus la bunicii mei si s-a atasat relativ repede poate si pentru ca ii stia dinainte. Timpul a trecut si de curand bunica mea a murit; acum catelusa mea este compania bunicului meu care nu se mai simte atat de singur in preajma ei. Imi este tare dor de animalutul meu simpatic si acum as putea sa o iau acasa dar cred ca i-as face un mare rau bunicului meu. Un caine este exact ca un copil; este langa tine atunci cand ai nevoie, te imita in anumite momente si iti ofera afectiune atunci cand simti nevoia. Este cel care te face sa razi si uiti de toate problemele; cand ma uit la cainele asta imi amintesc cum Bruna imi dadea laba daca ii intindeam mana. Era foarte atenta la orice miscare si cand ne pregateam sa ne asezam la masa, venea si ea imediat. Un animal foarte afectuos si dupa care o sa plang poate de fiecare data cand o sa vad un caine de companie

Super brava