Las Vegas

Eu unul nu cred ca intr-un cazino de exemplu oamenii sunt mereu veseli. Cred ca o sa vezi si o gramada de oameni suparati ca au pierdut o avere. in plus nu cred ca mi-ar placea sa stau permanent in galagia aia. Cred ca Las Vegas este cel mai potrivit loc pentru o vacanta dar de locuit, cred ca fiecare ne-am nascut intr-un anumit loc cu un scop anume, asa ca nu as vrea sa locuiesc altundeva, dar evident ca fiecare e liber sa faca exact cum simte ca e mai bine pentru el

Las Vegas este orasul luminilor si al jocurilor, al viselor implinite si al tuturor posibilitatilor. Mi-ar placea sa locuiesc acolo si sa lucrez intr-un loc in care sa fie permanent distractie si sa vad numai fete zambitoare

Mi se pare un oras diferit, datator de viata si de speranta, ca sa nu mai spun ca este superb tot ceea ce am vazut. Este o alta lume si cred ca se merita orice sacrificiu ca macar o data in viata sa il vizitezi. In plus acolo este cald, este soare asa cum la noi vedem parca tot mai rar. Si cand vezi atatia bani care curg, mai ca iti vine cheful sa traiesti la maxim

Cu alte cuvinte, pauzele lungi si dese sunt cheia marilor succese, nu? Eu cred ca cei care muncesc mult nu vor avea bani niciodata; poate ca unii ma vor intelege, altii nu. Sunt convinsa ca cei care sunt optimisti din fire vor sti despre ce vorbesc; ei stiu ca banul trebuie sa il gandesti, ca perspectivele ti le creezi si cat de important este sa ai mintea limpede si relaxata pentru a face bani. De asemenea este extrem de important sa fii relaxat pentru a fi sanatos. Cei pesimisti insa nu vor intelege nimic si vor crede cu siguranta ca nu sunt normala. Il am doar acasa pe tata care se plange de dimineata pana seara ca nu are bani si ca e criza, ca e batran si bolnav si nu apreciaza niciodata nimic. Culmea e ca are venituri mai mari decat ale mele dar a realizat mai putine in viata; se incapataneaza sa ramana negativist si daca spun ca vreau sa fac ceva, mi-o taie din start ca nu se poate. La el nu se poate face niciodata nimic si traieste ca sa bea si sa manance ca asta inseamna viata. Nu se plimba niciodata si nu merge in vacante pentru ca este obositor si nu are atatia bani cat si-ar dori. Am zis intr-o zi ca vreau sa merg in State si mi-a zis ca este imposibil; ca acolo nu merge oricine ca asta nu pot sa o fac eu. Cu alte cuvinte eu nu pot sa fac nimic, dar altii pot. Cam asa gandeste un negativist; un optimist ca mine ar spune ca nu exista granite si ca totul se poate. Ce daca Las Vegas e departe? Ei da, pana la urma exista avion si o sa gasesc eu o modalitate sa ajung acolo. Poate voi castiga si niste bani la vreun cazino; ce ziceti? N-ar schimba asta toata situatia? Eu cred ca aceasta criza este pentru oamenii destepti o oportunitate; acum este momentul sa riscam si sa facem tot ceea ce ne trece prin cap. Vreti Las Vegas, pai atunci Las Vegas sa fie

Am citit ce ati scris pe aici si partial sunt de acord, dar numai partial. si stiti de ce? Pentru ca eu nu ma numar printre cei care nu stiu sa se bucure de viata. Vad ce este in jurul meu si sincer imi pare tare rau ca vad atata lume trista si fara chef de viata; ma uit la fetele trecatorilor si observ tristetea din privirea lor. Nu pot sa nu remarc faptul ca oamenii privesc mai mult in pamant; aproape ca nu mai au curajul sa te priveasca in ochi iar daca o fac, singurul scop este acela de a se certa cu tine. La asta inca nu cred ca ne intrece cineva; la baut si la scandal sunt si romanii buni. Lumea este abatuta si suparata, e adevarat, nimic nu o mai multumeste pentru ca de fapt nu prea mai are ce sa o multumeasca. Este prea multa saracie ca sa mai poti vedea jumatatea plina a paharului cand toti iti bat in usa si cer bani iar tu stii ca abia ai o paine sa pui pe masa. E trist si cateodata as vrea sa pot schimba ceva, dar imi dau seama ca nu am cum, ca este greu sa ma descurc si eu si nu am posibilitatea sa ii ajut pe altii. Imi dau seama ca a vrea nu e la fel cu a putea si ca gandurile mele bune nu valoreaza nimic; mi se rupe inima sa ii vad pe cei care au in comparatie cu cei care ar avea nevoie sa li se intinda mana dar nu primesc nimic. Din nefericire cand omul ajunge sa aiba nu se mai uita inapoi; vrea sa uite de unde a plecat si se pare ca reuseste. Am un unchi in Nevada si ii merge atat de bine ca nu l-am vazut de un car de ani; s-a realizat acolo, are propria afacere, dar nu mai raspunde la telefon de teama sa nu ii cerem ceva. Asa se intampla, societatea ne schimba; e important sa luptam cat putem cu ea si sa nu ne lasam invinsi. Eu inca imi mai pastrez optimismul si incerc sa vad frumosul in fiecare lucru marunt. Reusesc sa ma distrez atat cat imi permit posibilitatile; imi fac mici bucurii si rar o mini vacanta. Este foarte important chiar daca inseamna sa las multe neplatite si sa trag de ele dupa aceea. Cateodata se merita sa faci asta; vii cu forte proaspete si intotdeauna cand ai bateriile incarcate, poti face mai mult

Nici n-ai cum sa mergi impotriva curentului. Usor usor devenim o tara de nesuferiti si de plictisiti; plictisitori suntem deja pentru ca am ajuns sa discutam numai despre munca si despre eventuale probleme de acasa. Nu mai putem vorbi despre o piesa de teatru caci nu mai mergem sa vedem vreuna. Un film rar ne mai trezeste interesul deoarece suntem cu gandul la ceea ce avem maine de facut la birou si in plus seful s-ar putea sa mai dea afara iar in caz de o restructurare, nu se stie cine pica. Nasol, deci ce fac daca sunt eu in situatia asta? Ups, nu-i asa ca va ganditi la asta? Pai si ati inteles ceva din film? Aiurea, ma uitam la un film? Nici nu mai stiu pe ce canal era ca am schimbat la publicitate. Ei bine, da, cam asa am ajuns. Stam cu telecomanda in mana si nu mai stim la ce ne uitam de fapt si asta pentru ca noi suntem acolo numai fizic. Din pacate visam trist, nu mai visam frumos; nu mai visam la o vacanta, nu mai zambim. Stam incruntati si asteptam parca sa vina sfarsitul lumii. Pai s-ar putea sa vina ca prea si-o doresc asa fetele noastre; daca tot nu prea mai avem chef sa traim, poate ca Dumnezeu o sa regandeasca acest sfarsit al lumii si o sa-l grabeasca pentru a ne face pe plac. Sau oare nu vrem asta? Dar ce vrem? Ca noi nu ne mai trezim decat in situatii limita. Ia uite ce filmulet aici: Las Vegas, Nevada, nu va suna bine? Mie imi suna a distractie permanenta si cred ca am putea sa ne bucuram de viata in loc sa stam sa ne plangem. Avem si noi parcuri de distractii, avem si noi cazinouri, dar nu avem ce sa cheltuim. Ups, atunci cred ca avem mai multe probleme. Pe care o rezolvam prima? Asta daca vrea cineva sa iasa din amorteala asta in care traim si ne complacem

Daaa, ce distractii erau candva. Cand afirm asta, ma intreb daca nu cumva am imbatranit si m-am prostit. Dar cred ca la 30 ani nu sunt deloc batrana; cred ca dimpotriva acum pot spune ca incep sa traiesc. Viata unei femei se spune ca incepe la 30 de ani si poate fi adevarat daca crezi in asta si faci ceva in sensul asta. Eu recunosc ca am cam uitat sa mai traiesc, ca si voi de altfel si poate ca asta este o stare generala la ora actuala. Oare asa o fi peste tot? Mai vad cateodata prin filme distractii de-astea nebune, cu cazinouri, dans, parcuri de distractii. Orice vad parca ma trezeste si ma intristeaza in acelasi timp; imi doresc pe moment sa traiesc si eu asemenea momente si ma emotionez. Dar nu inteleg de ce nu fac nimic niciodata; este ciudat dar sta in firea omului sa schimbe cursul lucrurilor si totusi nu o face nimeni. Ma intreb daca nu cumva Romania a ramas asa ca intr-o colivie si nu cumva viata este dincolo de gratiile ei. Poate ca dincolo oamenii muncesc si se mai si distreaza, poate ca au alta mentalitate si alta stare de spirit. Poate ca am avea si noi nevoie sa imprumutam ceva din starea lor, poate ca ar trebui sa mai iesim din tara asta ca sa ne molipsim de ce e bine. zic si eu, nu siu, ca pana la varsta asta am stiut doar sa muncesc si m-am ales doar cu riduri si timp pierdut. Era sa imi pierd la un moment dat si familia si tot din cauza muncii excesive. Din pacate insa la noi nu se respecta un orar de munca decat pe hartie; in realitate muncesti mult mai mult si pe bani de nimic. Daca stau si ma gandesc bine, cum sa ne mai arda de distractie cand nu ai bani sa traiesti decent de la o luna la alta? Cu ce sa mai faci o vacanta? Cand vine sambata si daca vrei sa te distrezi ca un om normal si sa mergi la un teatru si apoi sa iei masa la un restaurant ceva, iti dai seama ca de fapt te costa jumate de salariu. Poate ca noi oamenii am devenit asa cu un rost; poate ca societatea ne-a facut sa fim asa, poate ca inca ne luptam cu mentalitatea, dar ne lasam cumva constransi pentru ca nu avem alternativa

Foarte adevarat, adiroiban, nici nu mi-am dat seama cat de anosta este viata mea. Si totusi traiesc si muncesc si asta facem cu totii. Nu facem decat sa ne ducem la job, care mai are pe criza asta si apoi sa venim acasa. In weekend suntem prea obositi ca sa mai facem ceva si zicem ca ne odihnim. Ma uit la mine cum m-a ajuns oboseala ca vin acasa si cad lat. Altadata parca aveam alt chef de distractie nu ca acum. Erau vremuri cand ma strangeam cu prietenii si jucam remi si eram fericiti. Faceam adevarate campionate; beam, mancam, jucam, mai dormeam putin si o luam de la capat. Aveam weekenduri superbe, puneam muzica si dansam, erau niste bairamuri de zile mari. Chiar stiam sa ne distram, dar acum imi dau seama ca nu mai fac nimic din toate astea. Nici macar cu prietenii nu ma mai intalnesc, nici in vacante nu mai merg. Chiar ca nu mai stim sa traim, ar trebui sa ne dea cineva o palma sa ne trezeasca la realitate ca viata e scurta. Poate daca am merge putin prin Las Vegas ne-am da seama cam ce inseamna distractia si ne-am trezi, poate ne-ar reveni cheful, habar n-am. Desi poate asta tine de noi, de firea noastra interioara, ca vad ca ne-am transformat in niste fiinte antipatice si nu ne mai putem suporta nici noi pe noi insine

Este chiar tot ceea ce si-ar dori cineva; cred ca ar trebui sa invatam de la ei. Scopul de a te distra este poate cel mai frumos lucru, noi nu stim ce inseamna asta. Noi numai stim sa ne distram, noi nu mai radem, nu mai luam partea frumoasa a lucrurilor. Suntem atat de deprimati si de nervosi, de furiosi pe toata lumea incat nu mai vedem nici macar partea plina a paharului. Vedem doar golul, dezamagirile, tristetea, totul este impotriva noastra. Daca vedem pe cineva ca zambeste, ne uitam ciudat la el si ne enerveaza, in loc sa apreciem ca stie sa se bucure de viata. Pacat ca suntem atat de nesuferiti si ca nu mai stim deloc sa traim. As vrea sa pot sa spun ca eu sunt altfel dar nu sunt. Ieri de exemplu am tunat si am fulgerat toata ziua si azi ma intreb oare de ce mi-am stricat singur o zi atat de frumoasa. Putea fi totul perfect, ma puteam bucura de vreme, de o zi libera, puteam zambi si ma puteam amuza ca imi ies treburile pe dos. In loc sa fac asta, eu am pufnit toata ziua ca imi ies toate pe dos; evident ca toate imi picau din mana si nimic nu mai mergea bine. Era suficient sa ma opresc in loc, sa zambesc si sa ma calmez; asa as fi schimbat cursul tuturor lucrurilor. Ati vazut cate tampenii se fac la nervi? Si oamenii nu se invata minte niciodata. Habar n-avem sa ne mai distram; ne uitam ciudat la cei petrecareti si ni se par de pe alta planeta. Vai de capul nostru, ce rau am mai ajuns. N-am mai fost la un teatru de doi ani si la circ poate de cinci. Va dati seama ce inseamna asta? E ca o inmormantare de viu. Ce viata este asta? Chiar ca nu iti dai seama pana nu te izbeste ceva in fata; oamenii astia stiu sa traiasca. Acolo distractia inseamna ceva; de ce ar trebui sa ne ducem in Las Vegas ca sa ne distram? Avem si noi atatea modalitati de distractie si noi nu suntem in stare sa ne distram la noi acasa. Vrem sa ne ducem la ei sa ii deprimam si pe ei cu starea noastra idioata de roman

Cine nu si-a dorit macar pentru o clipa in viata sa stie cum este in Las Vegas? Cine nu a visat macar la un moment dat sa il vada live, cum se spune, cine nu si-a dorit sa aiba atatia bani cat sa poata calatori acolo fara probleme? Este un taram care impune limite, care cere anumite lucruri; nu este deloc simplu si poate nu e nici imposibil. Am vazut atatea filme si m-au impresionat atatea imagini incat as vrea sa pot sa fiu o musca si sa calatoresc in zbor spre acel taram atat de ravnit. Mi-as dori din tot sufletul ca intr-o zi distanta sa nu mai mi se para atat de mare iar banii sa nu mai fie asa o mare problema. Daca inainte visam sa nu mai existe granite, sa nu mai fie asa o mare problema sa calatorim si sa trecem dintr-un loc in altul fara prea multe acte, acum s-a rezolvat si putem sa ne plimbam cat vrem numai daca suntem posesori de buletin. Poate asa va fi candva si cu Statele Unite; poate ca intr-o zi n-o sa mai fie o problema. Si poate ca intr-o buna zi, nici banii nu ne vor mai impiedica sa facem ceea ce ne dorim. Poate ca vom avea cu ce sa calatorim atat cat ne dorim, poate ca o sa ne facem un scop din asta si poate ca asta ne poate aduce si bani. Poate, poate, sunt prea multi de poate si cred ca atunci cand exista o mica sansa ca asta sa se poata intampla, eu voi fi poate mult prea batrana sa mai pot calatori. Sau la cum se mica tara asta, poate ca nici macar nu voi mai fi. Imi doresc ca macar fiul meu sa ajunga sa vada Las Vegas-ul care pare de departe un taram ca de poveste, locul unde se arunca cu banii si unde simti ca te poti bucura din plin de orice. Vad atatea filme in care Las Vegas este prezentat ca fiind locul in care oricine si-ar dori sa ajunga. Totodata acolo nu prea ai ce cauta daca nu ai bani; acolo totul presupune joc si distractie si ce te faci daca nu ai cu ce sa arunci. Nevada imi suna a vis, a loc de inspiratie, a stat imposibil de atins. Cred ca este ceea ce viseaza un muritor si desi nu ar trebui sa gandesc asa, ma multumesc fie si cu acest filmulet daca nu se poate maimult