Berea

Este o bautura atat de inofensiva si atat de periculoasa in acelasi timp. Ce poate fi mai frumos decat sa stai vara pe o terasa si sa savurezi o bere rece? Cu o pizza in fata...deja imi lasa gura apa. Stiti care e cea mai mare placere a mea? Sa stau pe o terasa de langa strand si sa beau o bere in timp ce ma bucur de muzica de acolo si de aerul acela sarat. Sa imi simt vantul in par si sa mai cer o bere. Si sa am langa mine si niste biscuitei din-aceia sarati. Poate sa mai joc si un remi sau sa ne razboim in bancuri. Berea are si ea farmecul ei si in combinatie cu altceva care iti face la fel de mare placere, poate sa iti ofere o placere exploziva. Mie imi place la nebunie berea si nu as putea sa mai traiesc fara ea dupa ce am descoperit-o. Totul este sa stii cand sa te opresti, evident

Imi pare rau pentru ce vi s-a intamplat si va admir ca nu v-ati lasat si ca ati reusit sa treceti peste acea perioada neagra din viata voastra. Chiar ca sunt multe de invatat din experientele altora. Mi s-a intamplat si mie o chestie din cauza berii, ceva ce nu voi uita niciodata. Mai rau este ca nu imi amintesc absolut nimic, desi din ceea ce mi se povesteste, am fost un cosmar pentru toti. Am baut cu niste prieteni si m-am imbatat de nu mai stiam de mine; mi s-a parut ca unu avea ceva impotriva mea asa ca am luat o bata si m-am dus la el. I-am spart capul, mi s-a spus ca a picat lat dupa ce i-am dat o bata in cap si ca putea sa moara. Nu imi amintesc absolut nimic. Dupa ce l-am linistit pe asta, am plecat cu masina de acolo pe un camp si se pare ca unu dintre prietenii mei ma cam suparase, asa ca l-am dat jos si l-am tabarat. A doua zi am aflat ca i-am spart sternul si ca era plin de vanatai. Am aflat cu stupoare toate astea si inca nu stiu nici in ziua de azi daca chiar asa s-a intamplat dupa cum mi-au povestit ei. Oamenii aia erau loviti, i-am vazut, ei mi-au confirmat dar inca nu pot sa cred ca am fost eu in stare de asa ceva. Cred ca a fost berea din mine

Cam asa se intampla din pacate; e mult pana cazi in patima alcoolului ca pe urma este foarte greu sa scapi de el. Am patit-o si eu si cred ca mult mai rau de atat; o sa va povestesc ca poate invatati ceva din experienta mea. Am avut un business care nu mai mergea deloc si intrasem in datorii foarte mari. Trebuia sa ma casatoresc cu cineva inca din cauza problemelor financiare am pierdut tot. Am facut o depresie si fara sa imi dau seama am facut o pasiune pentru bere. Ieseam des in oras cu prietenii si stateam la povesti; de fiecare data ceream o bere si apoi inca una pana ajungeam la patru. Devenise un ritual zilnic si dupa ce ca aveam datorii, ajunsesem sa imi fac si mai multe la baruri. Intre timp am patit-o si mai rau, ma afundam in datorii si mai mari incercand sa ies la suprafata. Eram exact ca intr-o groapa din care vroiam sa ies, dar in loc sa ies la suprafata, eu mai mult sapam si ma duceam in jos. Am inceput sa imi iau bere si la birou si angajatii se uitau la mine ciudat; ajunsesem sa beau pana la patru doze si mi-as fi cumparat zilnic dar imi era rusine de ei. Practic incepusem sa beau bere in loc de apa; stateam cu doza sub birou sau in balcon, iar dupa program plecam de trei ori pe saptamana, unde credeti?, la bere. Azi asa, maine asa, situatia devenea tot mai grava; imi dadeam seama ca nu ma pot opri si ca in loc sa platesc o factura, eu dadeam bani pe bere si tigari si o data pe zi si pe taxi pentru ca trebuia sa ajung si acasa. Am inceput sa fac praf tot ce incasam in loc sa achit din datorii. Eram vai de capul meu si nu stiam cum sa ma opresc din caderea asta libera. Umblam mai mult ametita pentru ca ma invatasem cu starea si tineam destul de bine la bautura. Ajunsesem si la patru litri de bere pe zi si nu stiu cum de nu imi pierdeam mintile; eram perfect constienta de ce fac si cu fiecare pahar vroiam sa ma opresc. Plangeam si beam iar a doua zi o luam de la capat. Beam bere inca de la prima ora a diminetii si mi-am zis intr-o zi mie insami ca am devenit alcoolica si ca trebuie sa ma opresc. M-am luptat cu mine si am cerut ajutor unei prietene dar a inceput sa bea si ea cu mine. Apoi acelasi lucru s-a intamplat cu sotul meu; in loc sa ma ajute ei sa scap de bere, ei deveneau dependenti. Ceream ajutor lui Dumnezeu sa se intample o minune si intr-o zi a venit: am ramas insarcinata si din secunda aia mi-am schimbat viata radical. Nu stiu cum s-a intamplat pentru ca eram evident sub influenta alcoolului, dar a fost minunea care m-a salvat. De atunci nu am mai fumat niciodata iar mai mult de o bere ocazional nu am mai pus in gura. Va sfatuiesc sa aveti mare grija cu depresiile pentru ca va pot distruge, iar berea daca nu o puteti contrala, o sa va manance zilele

Va spun sincer ca berea este cea mai mare bucurie a mea; o sa spuneti ca este o problema, ca ar trebui sa ma adresez unui specialist insa am trecut de faza aia. O sa va povestesc si veti intelege mai bine, cred ca nu m-ar fi interesat nici macar un soarece in bere. Am avut o perioada foarte grea si mi-am gasit un refugiu: berea. Nu suportam alta bautura, nu beam pentru ca simteam nevoia sa beau alcol, ci beam bere pentru ca imi era permanent pofta de bere. Este o bautura care da dependenta si desi stii ca se intampla asta si esti constient ca nu te mai poti opri, exact ca un alcoolic iti spui ca poti sa te opresti oricand dar de maine, mai bei si azi. Asa am ajuns si eu; amanam de pe o zi pe alta ziua in care voi renunta insa acest lucru nu se mai intampla. Cum a inceput totul? Nici macar nu imi mai amintesc, era o bautura pe care nu o suportam insa intr-o zi mama mi-a dat sa beau si mi-a spus ca este foarte buna si ca nu intelege de ce nu incerc si eu. M-am strambat dar pana la urma am inceput sa beau. La inceput o faceam pentru ca eram nevoita, iesind foarte des in oras. Dadea foarte bine sa ceri o bere ca sa fii in randul lumii. Apoi usor usor am inceput sa imi iau acasa sa beau seara cand veneam de la serviciu si cum bautura merge foarte bine cu tigarea, ma pacaleam si beam destul de mult. Nu se intampla mereu, dar aveam destule zile intr-o saptamana cand imi cumparam bere. Azi asa, maine asa, au trecut ani de zile si eu am inceput sa imi iau tot mai des bere pana am inceput sa beau zilnic. Cand am ajuns sa fac asta, eram intr-o stare emotionala foarte proasta; nu imi luam bere decat in perioadele in care ma simteam rau, eram deprimata sau mai stiu eu ce se intampla. Daca imi mergea bine, nu imi cumparam bere. A trebuit sa fac ceva sa imi schimb viata radical pentru a renunta la aceasta dependenta. Eram constienta ca bea din cauza dezamagirilor si a frustrarilor si de asta cautam permanent sa fiu fericita pentru a nu-mi cumpara bere. Cand am reusit sa fiu fericita si sa imi gasesc drumul pe care il cautam buimaca, treburile s-au schimbat. Mai beau si acum bere dar numai cand am pofta, iar cand sunt suparata caut sa devin vesela si sa iau partea buna a lucrurilor pentru a nu ma lasa iar prada tentatiei. Bine macar ca mi-am dat seama si ca am avut puterea sa ma lupt cu mine; imi era si rusine de ceilalti si incepusem sa beau pe ascuns. Doamne, cat de nasol era, grea boala berea asta

Doamne, ce mi-au putut citi ochii, cum sa astepti sa iti intre soarecele in gura? Chiar ca un asemenea gand te face sa nu mai bei bere. Cred ca asta se poate intampla nu numai cu bere, ci si cu orice suc la doza dar imi imaginez ca nu era la fel pentru ca sucul are alt mod de preparare. In fine am inteles ideea si chiar e super naspa daca ajunge si sa devina o fobie. Eu stiu ce inseamna pentru ca patesc acelasi lucru cu serpii, dar am inteles ca este o chestie care se trateaza. Tinand insa cont de modalitatile terapeutice prin care se intampla asta, nu cred ca avem vreodata sanse sa ne vindecam

Am auzit ca acolo unde se face colcaie soarecii si umbla vestea ca s-a si gasit un soarece intr-o sticla cu bere. Nu stiu daca o fi adevarat, insa dupa chestia asta am fost stresata multa vreme si nu mai acceptam sa beau bere la doza. Mi se parea ca e acolo, ca sta ascuns si ca o sa ma trezesc cu el in gura. Cand vedeam o doza, imi imaginam cum sta acolo soarecele si asteapta; este incredibil dar chiar imi treceau toate astea prin minte si ma cutremuram. In timp am inceput sa nu ma mai gandesc si sa mai iau cate o cutie de bere, dar beam tot cu grija. Devenise o adevarata fobie

Eu nu vreau sa stiu modul de preparare pentru ca prefer sa ma bucur pur si simplu de gust. Este bautura mea preferata si cred ca cine nu bea bere, chiar nu stie ce este bun. Are un gust racoritor, este cea mai buna atunci cand e un meci la televizor sau cand iesi la o terasa. N-as putea trai fara bere, sunt rare zilele cand nu am in casa macar o doza

In ciuda gustului foarte bun si a starii de bine pe care ti\'o greaza , berea are un mod de preparare care \"pute\" , si la propriu si la figurat.